Zeul fotbalului e tot mai imbufnat. Sportul rege se zgarceste la spectacol cu supusii sai. Sunt ani buni de cand expresia "nu mai exista echipe mici" a capatat sens in meciuri plate ca apa preferata a fotomodelelor. De regula exista doua scenarii: 1. echipa mica vs echipa mare. Primii se apara, pentru ca asta e cel mai simplu de invatat in fotbal, ceilalti pandesc o eroare. 2. echipa mare vs echipa mare. Fiecare combatanta e constienta de forta adversarului. Prudenta e cuvantul de ordine. Iar miza se muta pe deja celebrele faze fixe. Am scos din calcul duelul direct al echipelor slabe, pentru ca daca aduni nimic cu nimic, tot cu nimic ramai, asa cum cel mai bine se observa in Liga I. Din fericire calmul acestei mari este deranjat de cate un val singuratic. Un cadou de sus pentru cei ramasi fideli fotbalului.
Cel mai recent exemplu e Arsenal. Trupa de copii teribili crescuta de un francez la Londra. Fabregas, Walcott, Van Persie si ceilalti au readus spectacolul in Liga Campionilor. Au aratat ca exista o diferenta intre o echipa si o selectionata de vedete. Exemplul oferit de Arsenal nu e singular. Fiecare ciclu din fotbal pare sa aiba rezervat un loc pentru o echipa altfel decat restul.
Barcelona - Rijkaard a pus capat suprematiei lui Real Madrid. A pus in continuarea erei galactice, o era extraterestra. In jurul lui Ronaldinho, Eto'o si a centurii de pitici atomici (Iniesta, Xavi, Deco) Barca a incantat cu jocul sau plin de imaginatie si vitalitate.
Real Madrid - presedintele Florentino Perez a folosit forta financiara a clubului pentru a crea un dream team in capitala Spaniei. Figo, Ronaldo, Zidane, Beckham, Roberto Carlos, Raul sunt stelele care au stralucit cel mai puternic in galaxia Real.
Bayer Leverkusen - marea revelatie a editiei 2002 din Liga Campionilor. O formatie venita din preliminariile competitiei. Aici s-au afirmat jucatori precum Ballack, Lucio, Ze Roberto, Berbatov sau Schneider. In ciuda statutului de outsidera Bayer era mereu ofensiva, cu un joc de pase de invidiat. Cu acest stil a ajuns pana in finala, unde nu a putut trece insa de Real Madrid.
Deportivo La Coruna - buturuga mica de care s-au impiedicat limuzinele luxoase ale celor de la Real si Barcelona. Si nu numai. Super Depor, cu Mauro Silva, Valeron sau Tristan, intorcea miraculos un 1-4 cu Ac Milan in L.C. si invingea cu 4-0 in Spania pentru a se califica in semifinale.
Sa nu uit de Manchesterul lui Beckham, Scholes, Dwight Yorke, Andy Cole, al fratilor Neville sau Ajaxul de poveste cu Klujvert, Davids, Seedorf...
Ma opresc aici, pentru ca din pacate aici se opresc si amintirile mele. E unul dintre putinele momente in care regret ca nu sunt mai in varsta :)
Abonați-vă la:
Postare comentarii (Atom)
Niciun comentariu:
Trimiteți un comentariu